Am avut marele noroc să-mi încep relația cu băncile într-un moment în care multe dintre ele deja te lăsau să faci majoritatea operațiunilor de care ai nevoie direct de pe site, deci nu am prins atât de multe cozi. Desigur, am tras niște așteptări pentru a transfera bani rapid unor rude în altă țară sau ca să schimb niște bani la un curs mai bun, dar nimic marcant.
De data asta aveam nevoie să schimb niște bani în euro, ca să-i plătesc proprietarului chiria. Mi s-a părut mereu iritant conceptul ăsta, că ajungem să facem plăți în euro unii altora, deși trăim în România. Nu zic din motive naționaliste, ci din faptul că nu mi se pare normal să depind de cursul valutar al altuia. Cu atât mai mult când eu pierd niște lei de fiecare dată când îi schimb să achit chiria în euro.
Ei bine, dacă nu vrei să vânezi cel mai bun curs în jurul orașului, ca un fel de haiduc al exchange-urilor dubioase de cartier, probabil o să ajungi la o bancă pentru ceva de genul ăsta (de obicei au cursurile cele mai stabile).
M-am trezit destul de dimineață, cât să fiu sigur că nu va fi lume la bancă și aproape că aveam impresia că voi scapă fără niciun minut de așteptare. Ce să faci, uneori trebuie să renunți la o oră de somn și la cafeaua matinală, ca să nu pierzi ore în restul zilei. Mamă cât greșeam. Banca la care m-am dus avea un sistem d-ăla de sortare prin bonuri de ordine. Teoretic e aur. Scoți bonul, îți vezi cifra pe afișajul LED, te mai strigă și doamna sau domnul de la casă și te duci să rezolvi, fără să aștepți în spatele altora, fără să stai în picioare.
Problema apare când operațiunile pe care poți să le faci acolo sunt împărțite aiurea fiecărei case. Nu e ca la internet banking, unde ai toate funcțiile băncii în același loc. Doamna cu schimbul valutar nu e aceeași care se ocupă și de transferuri internaționale. Și așa te trezești ca mine, așteptându-ți rândul minute în șir într-o bancă efectiv goală, pentru că o singură casă, dintre cele cinci-șase care erau deschise, se ocupa de schimburi valutare.
Când ți se face dor de stat la coadă, față de stat degeaba
Sincer, e chiar mai enervant decât dacă aș fi stat la coadă. Acolo măcar ai un simț al trecerii timpului, vezi un progres cu fiecare om din fața ta care ajunge la ghișeu. Mai auzi o vorbă, o bârfă, un scandal, o felie interesantă din viața altuia. Așa, eu am avut doar așteptarea și niște scaune goale la care să mă holbez.
Pur și simplu mă plictiseam și încercam să ghicesc care dintre casele ocupate este, totuși, aia la care voi putea schimba banii. Am stat undeva între 15 și 20 de minute jucându-mă pe mobil. Monotonia situației și faptul că simțeam că nimic nu se mișca în pustietatea aia m-a făcut să nici nu mai fiu atent când am fost chemat într-un final să-mi rezolv problema. Mă rog, până la urmă m-am trezit și-am schimbat banii, dar tot a fost o așteptare inutilă. Asta pe lângă drumul înainte și înapoi la bancă, unde am mai pierdut vreo 40 de minute.
Măcar am avut noroc și proprietarul, care stă în același bloc cu mine, era acasă când am venit să-i dau banii. N-am mai pierdut o eternitate așteptându-l și pe el.
Din fericire, acum chiar există soluții și alternative ceva mai ușoare de a schimba bani. De exemplu, nu trebuia să mă scol cu noaptea în cap ca să fiu sigur că rezolv repede treaba la bancă, pentru că acum există automate de plăți deschise nonstop, unde pot să fac și schimburi valutare. Puteam să vin cu lei, să-i convertesc în euro digital la automat, și să-i trimit direct proprietarului în cont.
Sau, mult mai simplu, puteam să evit ieșirea asta din casă cu totul, și să convertesc leii în euro direct print internet banking, apoi să-i transfer omului în cont. Și, peste toate astea, să-mi beau liniștit cafeaua aia de dimineață.
Timp total pierdut cu plata asta: 20 minute la coadă + 40 pe drum + cafeaua mea de dimineață
